Cea mai dificilă etapă psihologică din viața umană este considerată perioada de tranziție, care afectează semnificativ formarea individului ca persoană. De data aceasta se poate numi o punte de legătură între două vieți: un copil și un adult. Adesea, criza adolescenței afectează nu numai adolescentul, ci și mediul său. Într-adevăr, valorile unei persoane se schimbă, apar noi stereotipuri și se formează propriul său punct de vedere. Această perioadă este considerată destul de dureroasă și dificilă, așa că trebuie să știi să faci față problemelor care pot apărea tocmai în adolescență.
Vârsta cea mai dificilă
Puțini oameni știu despre crizele care apar la o persoană în vârstă de trei și șapte ani. Însă toată perioada de tranziție și dificultățile care îi sunt asociate sunt cunoscute de toată lumea. Aproape toți părinții sunt îngroziți la debutul unei crize de tranziție la urmașii lor. Mulți chiar încearcă să prevină această etapă și să creeze toate condițiile pentru acest lucru. Dar în cele mai multe cazuri, astfel de încercări sunt inutile. În ciuda tuturor eforturilor părinților, adolescenții împing limitele a ceea ce este permis, incită la situații de conflict, nu respectă regulile și încalcă interdicțiile. Majoritatea adolescenților acționează ca provocatori. Apelează că părinții și rudele nu vor să le înțeleagă. Dar prin astfel de dezacorduri și situații dificile, un adolescent învață pe sine, învață să-și apere propriile poziții și crește.
Timp ofensiv
Reprezentanții diferitelor țări și religii determină vârsta de tranziție în felul lor. La unii adolescenți poate ajunge la paisprezece ani, iar la alții la douăzeci. Această tranziție poate fi realizată atât prin obținerea unui pașaport sau ajungerea la vârsta adultă, cât și însoțită de diverse conflicte grave. La această vârstă, pubertatea apare, responsabilitatea legală pentru acțiunile unuia apare. Perioada de tranziție este foarte dificilă pentru individ și mediul său. Psihologia susține că debutul acestei etape este pur individual. Depinde de mulți factori, precum moștenirea culturală, credințele religioase, mediul, cercul social.
Comportament dificil al adolescentului
În timpul adolescenței, un adolescent încearcă în mod constant să apere dreptul la independența și independența lor față de adulți. Această dorință se manifestă în momente importante, precum dificultăți de comportament, obstinație pronunțată, negativitate, conflict crescut, neascultare deschisă și păstrarea propriei opinii cu privire la orice problemă. Adesea, adolescenții își demonstrează nonconformismul atunci când comunică cu semenii și, de asemenea, se contrastează în mod deliberat cu adulții. Problemele perioadei de tranziție sunt în principal faptul că adolescentul creează opusul unui adolescent ascultător. Un copil se poate comporta în acest fel mult timp. Deși în unele cazuri, punctul culminant al crizei adolescenței este calm. Există două scenarii opuse prin care se poate dezvolta această etapă a formării umane.
Prima versiune clasică de dezvoltare
Adolescentul prezintă simptome tradiționale care însoțesc orice criză legată de vârstă. Adolescentul se comportă cu obstinație, încăpățânare, arată voință de sine și negativism, este critic pentru cerințele rudelor și ale profesorilor. În acest stadiu de creștere, un adolescent agravează sentimentul de proprietate.Începe să-și protejeze bunurile de ochii și mâinile îndurerate, valorizează spațiul personal. Adesea, vârsta de tranziție se caracterizează prin faptul că un adolescent interzice părinților sau cunoscuților să intre în mănăstirea lor. El devine secretor în comunicare. Rudelor li se poate părea că copilul ascunde ceva îngrozitor. Dar nu vă faceți griji. Un adolescent suferă schimbări majore în lumea interioară. Sistemul de valori umane se schimbă, apar noi principii, se creează o viziune asupra lumii. În această perioadă dificilă, adolescentul încearcă să-și protejeze personalitatea emergentă și, prin urmare, se comportă într-un mod non-standard.
A doua opțiune
Dar totul se poate dezvolta în funcție de un alt scenariu, care este direct opus primului. Un adolescent depinde complet de părinți și profesori. Ascultarea excesivă și revenirea la interesele anterioare sunt semne caracteristice ale comportamentului unui adolescent care trece printr-o perioadă de tranziție conform celei de-a doua opțiuni, care se numește și „criza dependenței”. O persoană revine adesea la vechiul sistem de valori și relații cu ceilalți. Scopul său este să găsească sprijin și să obțină o neglijență comparativă. Indiferent de scenariul în care decurge autodeterminarea adolescentului, în acest stadiu de dezvoltare are loc determinarea poziției de viață. Dacă în primul caz, adolescentul concentrează atenția celorlalți pe faptul că nu mai este un copil, atunci în cel de-al doilea caz vrea să rămână în copilărie.
Rezultate pozitive
Criza de tranziție are multe rezultate pozitive. Un adolescent luptă pentru independența sa, încearcă să se afirme, să învețe propriile abilități și capacități. O astfel de luptă ar trebui să aibă loc într-un mediu sigur. Drept urmare, un adolescent dezvoltă un sentiment de încredere în sine. În plus, tocmai vârsta tinereții și dificultățile care îi sunt asociate sunt cele care ajută o persoană să învețe independența, descoperă calități în sine care îl vor ajuta în viitor să rezolve situații dificile.
Caracteristici importante
Vârsta de tranziție se caracterizează prin faptul că o persoană dezvoltă activ procese cognitive. Adolescentul trece la gândirea abstractă. Începe să-i placă raționamentul pe subiecte abstracte. Caracteristicile perioadei de tranziție sunt că senzațiile și percepțiile unei persoane se deplasează la un nivel nou, mai înalt. Adolescentul își analizează din ce în ce mai mult acțiunile și acțiunile celorlalți, se concentrează pe lucruri importante, se referă selectiv la alegerea unei profesii viitoare. Abilitățile creative și intelectuale se dezvoltă activ. În plus, sfera motivațională se schimbă, care începe să se contureze pe baza unor obiective clar definite.
Prim-plan de comunicare
Pentru un adolescent, tovarășii și prietenii devin cei mai importanți oameni. Vârsta tinerească este o perioadă de comunicare activă cu semenii. În contact permanent între ei, adolescenții învață interacțiunea socială. Prin comunicare, își satisfac nevoia de contact emoțional, care crește în adolescență. Un rol major îl joacă pubertatea. La un adolescent, fondul hormonal se schimbă, ceea ce duce la o schimbare a comportamentului în societate, a intereselor și a conștiinței de sine. În această etapă, este important să nu se limiteze adolescentul în comunicare. Acest lucru poate duce la defecțiuni nervoase și depresie prelungită. Un adolescent trebuie să comunice cu semenii. La urma urmei, acesta este un factor important în formarea propriilor opinii.
Perioada adolescenței și sarcina sa
Tranziția adolescentului se caracterizează prin faptul că o persoană trece la un nou nivel din punct de vedere fiziologic și social. Cea mai importantă achiziție pe care o presupune adolescența este dezvoltarea unui astfel de sentiment ca identitate personală. Dorința unui adolescent de a se izola de atenția obsesivă a părinților poate fi considerată destul de normală.Pentru a se identifica ca adult, un adolescent trebuie să depășească emanciparea emoțională. Un adolescent trebuie să câștige libertatea prin „pășirea” relațiilor emoționale ale copiilor. Pentru a intra la vârsta adultă, o persoană trebuie să obțină independență intelectuală.
În perioada de tranziție, un adolescent învață să gândească critic, începe să rezolve independent probleme importante. Autonomia comportamentală, care se manifestă într-o varietate de domenii ale vieții, este, de asemenea, un indicator al creșterii. Adolescentul își alege propriul stil vestimentar, cercul social, interesele și preferințele. Această perioadă nu are consecințe grave sau excese. Părinții trebuie să fie condescendenți, calmi și cu înțelegere pentru copilul lor.